sâmbătă, 6 martie 2010

FRTE

Federatia Romana de Turism si Ecologie


Muntele este unul dintre cele mai pretioase daruri pe care ni le-a lasat Dumnezeu. Prin unicele lui peisaje, prin minunatele lui sunete, acesta te imbie sa visezi, sa creezi, sa te detasezi de toate problemele. Te face sa traiesti pentru un timp o alta viata.
Nimic nu se compara cu sunetul unui izvor uitat de timp intr-o vale, sau cu blandetea razelor de soare care te mangaie si te imbie la un somn dulce in mijlocul unei zile perfecte de primavera. Totul se imbina de minune cu ciripitul pasarelelor si cu mirosul verde al ierbii.
Odata cu apusul soarelui acordurile unei chitari vechi te face sa ajungi pe taramul viselor… si incet incet sufletul iti devine mai bland, devii nostalgic si te gandesti ca ti-ai dori mereu ca asemenea senzatii sa se repete. Totul te convinge sa revii.
Dar sa ne intoarcem putin din peisajul feeric creat de munte si de focul de tabara la o poveste petrecuta in primavara anlui trecut. Eram intr-o drumetie prin Muntii Baiului. Intamplarea a facut sa ajungem la Cabana Garbova. Aici forfota mare.
Incepem sa intrebam ce se intampla? Diferite persoane misunau pe acolo. Mai tarziu aveam sa aflu ca fiecare facea parte dintr-o asociatie, si ca toate aceste asociatii formau Federatia Romana de Turism si Ecologie(FRTE).
Nedumeriti si incantati de ceea ce se intampla in jurul nostru ne-am pus pe intrebari…”Cu ce se ocupa aceasta federatie?”, “Care e scopul vostru?”; “Ce ar trebui sa facem sa participam si noi la aceste concursuri?”. Norocul a fost ca am dat peste presedintele unuia dintre cluburile prezente. Acesta a fost foarte binevoitor cu noi si ne-a oferit toate informatiile de care aveam nevoie. Aveam sa aflam astfel ca la Garbova avea loc o etapa tip “Lira” – prima din Campionatul FRTE pe acest an. Acesta era motivul pentru care cluburile concurente erau prezente acolo in numar atat de mare.
Campionatul National al Cluburilor de Turism si Ecologie, este o competitie foarte frumoasa cu tema montana si ecologica, unde fiecare club participant isi pune la incercare creativitatea si inventivitatea: slideshow - un filmulet cu poze si fundal sonor; afisabile - 6 fotografii, un afis ecologic si 3 caricaturi, 3 lucrari de grafica; proba cultural-artistica : melodii specific de munte, o poezie si o sceneta umoristica. Acesta este programul unei etape tip lira, dar mai exista si etapele tip trofeu, in care participantii trebuie sa faca fata alpinismului, orientarii, crosului, traseelor montane si unor probe teoretice.
Aveam sa aflu mult mai tarziu de unde a plecat ideea infiintarii Federatiei Romane de Turism si Ecologie, si care sunt cele mai vechi cluburi care au pastrat traditia de peste 20 de ani.
Ceea ce am invatat de la acesti oameni este faptul ca viata pe munte te poate schimba complet. Iti poate schimba perspectiva din care vezi viitorul. Este minunat sa poti sa te distrezi intr-un mod practic…PROTEJAND NATURA. Viata nu poate fi traita doar la serviciu sau la scoala, muntele ne ofera una dintre cele mai placute variante de a ne relaxa si pentru asta trebuie sa fim recunoscatori si sa il protejam cat de mult putem. Natura iti poate modifica starea sufleteasca, te incarca cu energie pozitiva si de ce sa nu recunoastem te invata in fiecare zi cate ceva…

”Invata de la apa sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra sa treci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa sezi
Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la vantul ce adie pe poteci cum trebuie prin lume de linistit sa treci
Invata de la toate caci toate sunt surori cum treci frumos prin viata cum poti frumos sa mori!
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Invata de la nufar sa fi mereu curat
Invata de la flacari ce avem de ars in noi
Invata de la ape sa nu dai inapoi
Invata de la umbra sa fi smerit ca ea
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti
Invata de la stele ca in cer sunt multe osti
Invata de la greieri cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti
Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei si du-te la furnica sa vezi povara ei
Invata de la floare sa fi gingas ca ea
Invata de la miel sa ai blandetea sa
Invata de la pasari sa fi mereu in zbor
Invata de la toate ca totu-i trecator
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci”


de Dobre Victor

joi, 25 februarie 2010

duminică, 21 februarie 2010

Chitara si muntele-primul articol scris de mine

Chitara si muntele


Chitara este asemenea oricarui instrument de arta,ea destrupeaza sentimentele in sunete care sunt atat de inedite urechii noastre curioase, incat nu poti sa te gandesti decat la crengile copacilor, corzile naturii, care 'inteapa' mai durereros, mai placut.(Răfoi Andra)
Era o toamna care si-a asternut covorul de frunze devreme. Vroiam sa fac ceva….dar ce? Am mers cu un coleg in oras sa ne plimbam si am trecut pe langa un magazin de chitari. Am vazut in vitrina o chitara foarte frumoasa si in acel moment m-am gandit cat de frumos ar fi sa stiu sa o folosesc…Urmatoarea zi am mers tot cu acel coleg la Palatul Copiilor din Brasov sa ne interesam daca se fac cursuri de chitara. Ne-a intampinat o doamna stimabila care parea a fi profesoara. Dupa ce i-am spus ce dorim ea ne-a zis ca se numeste Santa Rozalia si ca este profesoara la cercul de “Chitara clasica si Folk”. In momentul acela in mintea mea avea loc o batalie, Clasica sau Folk? Am zis ca incerc folk iar daca nu imi va placea ma voi duce la cursurile de chitara clasica. Nu aveam sa regret nici o clipa pasul pe care l-am facut. Pe parcursul unui an scolar am frecventat cursurile doamnei profesoare si acest lucru m-a schimbat total. Am inceput sa privesc viata cu alti ochi, sa fiu mai visitor, mai dornic de ceva nou…de o viata noua. Se termina scoala iar cursurile aveau sa se termine. Vine vara, ce voi face eu trei luni de zile daca nu mai merg la chitara?.
Am inceput sa caut pe internet organizatii care se ocupa cu voluntariatul. Pe google prima pagina care aparea ma ducea pe CPNT. Hai sa intru, nu am nimic de pierdut. Am citit ca “CPNT este o organizaţie nonguvernamentală care acţionează în sprijinul protejării mediului şi practicării turismului ecologic. Înfiinţat în anul 1973, C.P.N.T. este format actualmente din aproximativ 100 de voluntari, majoritatea studenţi, care, pe lângă participarea la numeroase acţiuni cu specific montan(tabere, competiţii), sunt receptivi şi se implică activ în acţiunile clubului. Majoritatea proiectelor derulate de C.P.N.T. se focalizează pe promovarea participării publice în activităţile asociaţiei noastre şi a accesului liber la informaţiile de mediu, precum şi pe încurajarea şi promovarea planurilor de dezvoltare locală durabilă. Cele mai recente activităţi ale organizaţiei s-au axat în principal pe campanii de educaţia eco-civică a populaţiei. În paralel ne-am ocupat de amenajarea traseelor turistice din Judeţul Braşov şi de organizarea cursurilor cu specific montan.Misiunea noastra este atragerea, informarea şi implicarea tinerilor în activităţi care presupun diminuarea degradării mediului, informarea şi implicarea tinerilor în activităţi montane.” Mi se parea interesant si am cautat in arhiva online a clubului niste fotografii cu ei si am fost uimit sa vad oameni cu chitara in jurul focului de tabara sau pe crestele muntilor. Am vazut o stire adaugata pe site “Seara folk vineri de la ora 19 la Sala Reduta” asadar aveam program vineri. Ma duceam sa ii cunosc pe CPNT-isti. Aveam sa incep o noua viata. Eram fericit. S-a facut si vineri si m-am dus la concert. Cu o introducere frumoasa vice-presedintele clubului Cornel Spiridon ne-a urat “Distractie placuta” avea sa fie o experienta marcanta pentru mine deoarece de atunci si eu sunt membru CPNT. Am inceput sa ma implic in actiuni cu ei si sa ii cunosc mai bine eram nou-venit si toti se uitau ciudat la mine dar asta avea sa se schimbe dupa prima iesire pe munte cu ei. Am participat la un concurs in Bucegi la cabana Diham. Aveam sa aflu ca aceste concursuri sunt defapt niste etape ale unui concurs organizat de Federaţia Română de Turism şi Ecologie. Un concurs care se desfasoara pe parcursul unui an. O data la doua saptamani mergem in diferite zone montane pentru a participa la concurs si pentru a incerca sa avem o prestatie cat mai buna. Un astfel de concurs consta in mai multe probe cum ar fi: teoretice, unde trebuie sa raspundem la 10 intrebari din mai multe domenii; traseu de regularitate, unde trebuie sa facem un traseu dat de catre organizatori intr-un anumit timp; seara, proba cultural-artistica, unde trebuie sa pregatim 3 cantece la chitara si o sceneta umoristica; iar in final urmatoarea dimineata, are loc proba de cros montan. Acestea sunt concursurile. Noi nu mergem numai la concursuri. Organizam ture saptamanal in diferite locuri din tara. Organizam cursuri de pregatire a membrilor clubului in diferite situatii. Cantam la chitara si ne simtim bine impreuna, la cabana sau in aer liber sub cerul plin de stele unde putem visa in voie, unde ne putem detasa de toate problemele de jos, din oras. SUS totul e mai frumos. Stai si asculti sunetul unui izvor care curge pe fundul unei vai, asculti pasarelele care parca iti spun “Bun venit”, sau cate un menestrel care inveseleste atmosfera cu diferite melodii cu specific montan.
De la o chitara vazuta intr-o vitrina, am ajuns sa cant la chitara cu ajutorul doamnei profesoare Santa Rozalia care m-a invatat acordurile si unele melodii, iar de aici am ajuns sa cunosc tainele muntilor, sa le calc potecile spre cele mai frumoase zone pe care le poate vedea ochiul omenesc, sa ajut la reamenajarea traseelor turistice si a refugiilor montane. Am ajuns sa protejez natura si sa ma implic in actiuni de ecologizare si replantare de puieti, deoarece exista atatea personae in jurul nostru care nu stiu ca fara un copac sau cu multe gunoaie nu facem decat rau mediului inconjurator si ulterior chiar noua. Daca vi se pare interesanta viata mea si vreti si voi sa incercati sa faceti ce fac eu intrati pe http://cpnt.ro/ pentru mai multe intormatii si date de contact.
Protejati natura! Doar asa va protejati pe voi.

sâmbătă, 31 octombrie 2009